Parte integrantă a Europei, Moldova are o bogată istorie. Fiind situată în zona de contact a diferitelor curente culturale şi istorice – carpato-balcanic, central-european şi euroasiatic – pe parcursul a mai multe milenii a îmbinat armonios diversele tradiţii culturale ale populaţiilor protoindoeuropene, precum şi ale celor mai arhaice ramuri ale indoeuropenilor, inclusiv ale tracilor, slavilor, celţilor, goţilor, hunilor. Pe parcurs, acestea au căpătat trăsături specifice şi irepetabile.

Pe teritoriul Republicii Moldova există deosebit de multe monumente istorico-arheologice (circa opt mii), ale căror valoare cultural-istorică se înscrie în contextul valorilor general-umane europene.

Teritoriul Moldovei a fost populat din timpuri străvechi. Numeroase vestigii arheologice confirmă faptul că oamenii populează aceste locuri încă din epoca paleoliticului inferior (circa 500 mii de ani de ani în urmă).

La limita mileniului V-IV î. Hr., în epoca eneolitică, se constituie una dintre cele mai remarcabile culturi, şi anume Cucuteni-Tripolie, cu performanţe incomparabile în domeniul artei din acele timpuri.

Existenţa civilizaţiei geto-dacice se datează cu sec. VI-I î. Hr., aceasta fiind răspîndită în toate zonele Moldovei. Începînd cu anul 105 î. Hr., în urma victoriilor împăratului Traian asupra Daciei, populaţia acesteia a fost romanizată, ea preluînd de la învingători limba şi cultura Imperiului Roman.

După evacuarea legiunilor romane din aceste ţinuturi (anul 271, în perioada împăratului Aurelian), începe epoca “popoarelor migratoare” (goţii, hunii, avarii, slavii), care se încheie cu constituirea în 1359 a statului feudal moldovenesc, al cărui întemeietor este considerat Bogdan I.

În 1812, ca rezultat al Tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti, partea de est a Moldovei, situată între rîurile Prut şi Nistru, cu numele Basarabia, a fost anexată la Imperiul Rus, fiind gubernie rusească pînă în anul 1918.

În 1918, organul suprem al puterii de stat din Basarabia, Sfatul Ţării, ia decizia unirii ţinutului cu România, stare ce durează pînă în anul 1940, cînd, ca rezultat al pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, este anexat de către Uniunea Sovietică. Ca unitate teritorială în componenţa URSS, a funcţionat pînă în ultimul deceniu al secolului XX.

La 27 august 1991, Republica Moldova devine stat independent şi suveran.

Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila crucială) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga un sceptru de aur.

Stema de Stat a Republicii Moldova se plasează:

• pe clădirile Preşedinţiei Republicii Moldova, Parlamentului Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, pe clădirile Curţii Supreme de Justiţie, ale instanţelor judecătoreşti, pe clădirile organelor administraţiei publice locale, precum şi pe clădirile reprezentanţelor diplomatice şi ale instituţiilor consulare ale Republicii Moldova
• în cabinetul de serviciu al Preşedintelui Republicii Moldova, al Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, în cabinetele de serviciu ale conducătorilor autorităţilor administraţiei publice locale, în sălile în care se desfăşoară: şedinţele prezidate de Preşedintele Republicii Moldova, sesiunile Parlamentului Republicii Moldova, şedinţele Biroului Permanent al Parlamentului Republicii Moldova, ale Guvernului Republicii Moldova, şedinţele autorităţilor administraţiei publice locale, în sălile în care au loc şedinţele judiciare ale Curţii Supreme de Justiţie şi ale instanţelor judecătoreşti, precum şi în localurile în care se efectuează înregistrarea, într-un cadru solemn, a căsătoriilor şi a nou-născuţilor
• în cîmpul matricelor sigilare şi pe formularele documentelor Preşedintelui Republicii Moldova, ale Parlamentului Republicii Moldova, ale Biroului Permanent al Parlamentului Republicii Moldova, ale Guvernului Republicii Moldova, ale ministerelor, departamentelor ale Republicii Moldova, ale altor autorităţi administrative centrale, în sigiliile şi formularele documentelor Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova şi ale instanţelor judecătoreşti; în tiparele sigilare şi pe formularele organelor administraţiei publice locale, al birourilor notariale, precum şi ale întreprinderilor, instituţiilor de Stat cărora, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova li se acordă dreptul de a avea sigiliu şi formulare de documente cu imaginea Stemei de Stat
• pe actele oficiale ale Preşedintelui Republicii Moldova, ale Parlamentului Republicii Moldova şi ale Guvernului Republicii Moldova
• pe biletele republicane de loterie în bani şi obiecte

Dreptul de a folosi imaginea Stemei de Stat de către instituţiile şi organizaţiile ce nu sînt stipulate mai sus îl acordă numai Parlamentul Republicii Moldova.

Modul de fabricare a Stemei de Stat a Republicii Moldova, tirajarea ei în masă, folosirea, păstrarea şi casarea tiparelor sigilare cu imaginea Stemei de Stat se stabileşte de Guvernul Republicii Moldova.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova

Drapelul de Stat al Republicii Moldova — Tricolorul — este simbolul oficial al Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova — Tricolorul — reprezintă o pînză dreptunghiulară, formată din trei fîşii de dimensiuni egale, dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru (azuriu), galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova. Proporţia dintre lăţimea Stemei şi lungimea Drapelului este de 1:5, proporţia dintre lăţimea şi lungimea Drapelului — de 1:2.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova se arborează:

• pe clădirile în care au loc sesiunile Parlamentului Republicii Moldova sau şedinţele consiliilor locale — pentru întreaga perioadă a acestora
• pe clădirile Parlamentului Republicii Moldova, Preşedinţiei Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, organelor administraţiei publice locale-permanent
• pe clădirile ministerelor, departamentelor, ale altor autorităţi publice din Republica Moldova, pe clădirile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi pe casele de locuit — în zilele de sărbătoare şi memorabile

Drapelul de Stat al Republicii Moldova poate fi arborat de asemenea la ceremonii şi la alte solemnităţi, organizate de autorităţile publice, de întreprinderi, de instituţii şi organizaţii.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova şi imaginea lui, indiferent de dimensiunile lor, trebuie să corespundă întocmai proporţiilor stabilite şi reprezentării în culori şi celei grafice, care se anexează.

Răspunderea pentru îndeplinirea strictă a tuturor cerinţelor legale în privinţa Drapelului de Stat al Republicii Moldova se pune pe seama conducătorilor autorităţile publice, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor, cărora li s-a acordat dreptul de a folosi Drapelul de Stat al Republici Moldova.

Imnul de Stat al Republicii Moldova

versuri — Alexei Mateevici, muzica — Alexandru Cristea

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Imnul de Stat al Republicii Moldova download (773Kb, MP3)

Interpretarea instrumentală a Imnului de Stat al Republicii Moldova download (1.1Mb, MP3)

Cultura

Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activităţi culturale: literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea şi televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele şi bibliotecile, editarea de cărţi, cercetarea ştiinţifică, turismul cultural şi altele.

Arta interpretativă

Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituţii concertistice:

• Filarmonica Naţională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară);
• Sala cu Orgă (orchestră de cameră şi cor de cameră);
• Palatul Naţional (Organizaţia Concertistică şi de Impresariat „Moldova-concert”: formaţii artistice de muzică şi dansuri populare, de muzică uşoară).

Teatre

Republica Moldova are un total de 22 instituţii de spectacol: 18 teatre dramatice, un teatru de operă şi balet, un teatru etno-folcloric şi 2 teatre de păpuşi. 17 teatre sînt situate în capitala ţării şi 5 — în alte localităţi. Cele mai importante teatre participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri internaţionale acasă, întreprind turnee în Franţa, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte ţări.

Artele plastice

Termenul „arte plastice” încetăţenit în Republica Moldova înglobează trei genuri:

• pictura (monumentală şi de şevalet)
• grafica (de şevalet, de carte, afiş, reclamă şi altele)
• sculptura (plastica "en ronde-bosse", basorelieful, relieful înalt, relieful de perspectivă)

În ultimii ani, în Moldova şi-au făcut apariţia "instalaţiile", "video-art", "sculptura cinetică", "grafica de calculator", "body-art", "performance" şi altele.

Arta populară este prezentată într-o varietate bogată de genuri, tipuri şi specii. Majoritatea dintre ele ţin de sfera „artelor decorative”: ceramică, covor popular, vestimentaţie tradiţională, prelucrarea pietrei şi a lemnului, obiecte confecţionate din piele, lozie, prelucrarea metalelor, jucării populare etc.

Săli de expoziţii: Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, galerii de expoziţii private.

Folclor

Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină şi cuprinde un sistem de credinţe şi obiceiuri populare, concretizate în muzică şi dans, în poezia şi proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc.

Acest patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naţionale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a şi continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurînd culturii profesioniste substanţa originalităţii ei etnice.

Patrimoniul cultural

În Republica Moldova s-a păstrat, fiind răspîndit în teritoriu, un important patrimoniu cultural de certă valoare: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăţi, mănăstiri şi biserici, lucrări de artă monumentală, monumente şi instalaţii tehnice, ansambluri de construcţie — pieţe, străzi, cartiere, sate şi centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradiţională.

Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 87 muzee din ţară, dintre care 5 muzee şi 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii şi Turismului, iar 66 — organelor administraţiei publice locale. Fondurile acestora conţin circa 700.000 piese de patrimoniu ce ţin de istoria şi cultura naţională şi cea universală.

Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu.

Ceramica culturii „Cucuteni-Tripolie” din perioada eneolitică este atestată în mai multe localităţi ale Republicii Moldova şi posedă valenţe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.

Cultura minorităţilor etnice

În Republica Moldova activează zeci de asociaţii etnoculturale. 18 minorităţi — ucraineni, ruşi, bulgari, găgăuzi, evrei, belaruşi, polonezi, germani, ţigani, greci, lituanieni, armeni, azeri, tătari, ciuvaşi, italieni, coreeni, uzbeci — dispun de asociaţii care activează sub formă de comunităţi, societăţi, uniuni, centre, fundaţii culturale etc.

În virtutea principiului egalităţii şi universalităţii legislaţiei culturale, minorităţile etnice au posibilitatea să-şi dezvolte cultura tradiţională, arta naţională. La Chişinău funcţionează Teatrul Dramatic Rus „A.P.Cehov”; la Ceadîr-Lunga (UTA Gagauzia) Teatrul Dramatic Găgăuz „Mihail Cekir”; la Taraclia — Teatrul Bulgarilor din Basarabia „Olimpii Panov”.